LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI!

Vă doresc un an plin de aventuri spectaculoase, călătorii de neuitat și sănătate multă ca să le puteți face!

Un Crăciun la SPA, în Eforie Nord

Piscina te cheamă asemeni mării la înot

Pentru 2016, nu am avut niciun plan de Crăciun. Urma să fie o sărbătoare ca multe altele petrecute în compania celor foarte dragi mie, acasă. Cu toate acestea, o propunere aparent nesemnificativă făcută de soţul meu, în seara de 23 decembrie, ne-a trimis direct la Eforie Nord la un drăguţ centru SPA, unde aveam să petrecm una din cele mai frumoase şi deosebite Sărbători de Crăciun.

Chiar în seara de 23 decembrie, am rezervat, on-line, nopţile de 24 şi 25 decembrie la unul din puţinele hoteluri din Eforie Nord deschise în această perioadă.

Crăciun fericit!

O călătorie de Crăciun poate fi cadoul perfect. La fel poate fi clipele petrecute în familie. Atunci când cele două sunt combinate este mai mult decât perfect.
Un mic dar de Craciun de la mine pentru cei care iubesc marea chiar si in decembrie.

Eforie Nord, ora 9:00, 25 decembrie 2016

O mică vizită neprevăzută la Muzeul Antipa, în 2 decembrie

 Muzeul de Stiințe Naturale Grigore Antipa

O mică vizită la muzeu, chiar în mini-vacanța de 1 Decembrie, a fost o bună ocazie de a ieși din cotodian atunci când nu am apucat să plănuim mereu dinainte.

Așa că vineri, 2 decembrie, ne-am tezit de dimineață, iar după micul-dejun, am pornit către gară împreună cu băiețelul meu de șapte ani și cu soțul meu. Destinația pentru acea zi a fost București.

Am plecat din Pitești cu destinația București cu trenul de la ora 10:00. Cei 108 kilometri, i-am parcurs într-o oră și

40 de minute. După mult timp a fost prima oară când am mers cu trenul și a ajuns la destinație la timp.

Odată ajunși în Gara de Nord am pornit la pas pe Bulevardul Dinicu Golescu pentru a ajunge la hotelul la care ne-am cazat, la o locație aflată pe Bulevardul Schitu Magheru.

Piteşti este tricolor în ajun de 1 DECEMBRIE

Piaţa Primăriei Piteşti

Mi-aş fi dorit ca anul acesta  1 DECEMBRIE să mă găsească la Alba-Iulia. Nu a fost să fie. De ce? pentru că nu m-am mobilizat din timp şi am aşteptat prea mult.

Am început să caut să caut cazare cu o lună în urmă. Deşi nu sunt genul de persoană care renunţă uşor în a găsi cazare, pentru această mini-vacanţă de 1 decembrie mi-a fost imposibil să găsesc pensiuni, hoteluri sau alte locuri de cazare.

Culoarea toamnei, în Pitești

Coroana prințului

La toamnă iubesc cel mai mult culorile.Anul acesta pentru mine senzația toamnei a fost galbenul. Nu maroul, nu roșul sau griul, ci doar galbenul. 

Cu gândul la vară și la aventură

Vara s-a dus de mult, iar toamna pare că s-a plictisit și se încăpățânează să prindă iarna din urmă și să-i dea ștafeta. Uneori mai încetinește și îmi dă impresia că s-a răzgândit, dar lumina puternică a soarelui din unele zile este trădată rapid de vâtul rece.

Frigul de afară, zilele din ce în ce mai scurte și bruma groasă de dimineață mă fac să visez mai mult decât oricând la vară. Cu cât frunzele se maronesc mai puternic, ploaia e mai mocănească și hainele de pe mine mai groase, cu atât mai mult mintea mea zburdă către verdele frumos al verii, albastrul nesfârșit al mării, nisipul fin de pe plajă, rochițele vesel colorate și călătorii pline de aventură.

Care sunt comorile Județului Bacău?

Salina Drumul Sării, Castelul Roșu de la Hemeiuș, Casa memorială George Bacovia, Palatul Știrbei din Dărmănești și Mănăstirea Cașin s-au numărat mereu printre locurile din România pe care doresc să le marchez în itinerariile mele. Acum, pot ajunge mult mai repede la ele, cu doar câteva atingeri, prin intermediul aplicației de smartphone Comorile României realizată de Play Romania şi Asociația Cele mai Frumoase Sate din România.

Zile petrecute altfel, la Săptămâna Haferland, din Transilvania

Loc de poveste - Cetatea Rupea - sursa Haferland.ro

O săptămână altfel este o săptămână petrecută în Transilvania, regiune a României pe care încă nu am ajuns să o vizitez aşa de mult cum mi-am dorit, dar care îmi gâdilă frumos urechile ori de câte ori o aud rostită. Pe orice colţişor ai călca găseşti doar frumuseţe şi o particularitate care este greu de descris în cuvinte.

Aici, între 10 şi 15 august se desfăşoară Săptămâna Haferland unul dintre cele mai mari festivaluri închinate promovării culturii săseşti din Transilvania.

Început de concediu prin Bucureşti

Centrul Istoric - Bucureşti

Mult aşteptatul concediu a sosit după şapte luni în care am visat la vară, la soare la clipe de frumoase de cei dragi mie. Aşa ca prima zi am marcat-o printr-o scurta calătorie la Bucureşti.

Nu a fost o escapadă planificată, însă a fost un prilej bun pentru relaxare, mai ales că am plecat în această aventură sâmbă, când străzile nu mai sunt atât de aglomerate, iar bucureştenii au evadat fie la mare, fie la munte sau la casele lor de vacanţă de la ţară.

Spritz Veneziano, gustul autentic al vacanţei

Apusul de soare în Veneţia îmbie la visare alături de un Spritz Veneziano  

Veneţia este locul verilor mele speciale. Iubesc acest coltişor al Pământului cu tot ceea ce reprezintă. L-am vizitat de patru ori şi de fiecare dată am descoperit lucruri frumoase care mi-au îmbogăţit experienţa de călător cu amintiri plăcute şi memorabile.

În 2014, am descoperit în Veneţia o băutură cu totul deosebită: Spritz Veneziano. Era după o zi în care rătăcism prin insuliţele din prejur şi aveam nevoie de un mic repaos şi un moment de relaxare. În aşteptarea unei porţii de paste a pomodoro care să-mi astâmpere foamea, o licoare portocalie ruptă parcă din miezul soarelui mi-a atras atenţia. Era celeburul Spritz Veneţian, pe care n-am ezitat nicio secundă să-l încerc. M-am îndrăgostit pe loc de gust lui unic în această lume şi de culoarea lui caldă, dar atât de răcoritoare.

PADINA FEST 2016: munte, muzică, aer curat şi distracţie eco

Sursa foto: Cabana Padina

Mi-am aniversat majoratul la Padina, într-un loc exact pe sufletul meu, motiv pentru care îmi amintesc cu plăcere de fiecare dată de această locaţie.

Tinereţea, lipsa grijilor, poate doar cea a Bacului care bătea la uşă, pretenţiile nu atât de ridicate precum cele din prezent, spiritul sălbatic au făcut din acestă părticică a României una specială a inimii mele.

Cele mai drag amintiri despre acest loc sunt: Peştera Ialomicioara care adăposteşte o frumoasă bisericuţă, cabana Padina cu paturi suprapuse în care jucam la lumina lanternei Popa Prostu’ şi Poker, muzica ascultată după ora stingerii la un casetofon dotat cu căşti, acum piesă de muzeu, dar şi urşii care veneau pe înserat să cerşească.

Prin Roma, pe urmele Sfântului Petru

Înmânarea cheilor Raiului de către Mântuitorul Nostru Sfântului Petru -
Şcoala de Mosaic de la Vatican*

Sărbatoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel de săptămâna trecută m-a inspirat la o călătorie, prin Roma, una mult mai spirituală pe urmele păzitorului Porţilor Raiului.

Sfântul Petru a venit la Roma în anul 64 pentru a propovădui cuvântul Domnului, devenind unul din cei mai importanţi organizatori ai Bisericii creştine. Este cunoscut în creştinism ca cel care a cerut să fie răstignit cu capul în jos, nefiind demn de o moarte asemănătoare cu a lui Iisus.

În cele două vizite pe care le-am făcut la Roma am decoperit trei obiective importante care sunt legate de Sfântul Apostol Petru: Chiesa di San Pietro in Carcere  - Foro Romano, San Pietro in Vincoli şi Basilica di San Pietro - Vatican.

Lacul Învârtita, locul de legendă descoperit prin teatru

Dansul Ielelor, în Legenda Lacului Învârtita
Sura fotografiei: www.teatrul-aschiuta.ro

Astăzi, vreau să vă spun o poveste pe care am aflat-o recent. Este mai degrabă o legendă a unui loc foarte special din România, care ar trebui văzut măcar odată în viaţă.

Se spune ca demult, în pădurea de lângă localitatea Nucşoara, în regiunea muscelelor subcarpatice ale Argeşului, trăia un balaur. Acesta avea obiceiul să fure fecioarele şi să le închidă în bârlogul său din stâncă.

În acceaşi vreme un voinic din partea locului, fiu al unei muritoare şi al Spiritului Pădurii şi-a găsit aleasa inimii pe care a cerut-o de soţie. Era cea mai frumoasă fată din sat pe care orice flăcau şi-ar fi dorit-o, cu toate acestea ea l-a ales doar pe el.

Chiar în ziua nunţii lor balaurul a răpit-o pe frumoasa fata, iar Nucuşor a pornit s-o caute. În drumul lui le-a întalnit pe iele, zânele pădurii, care au încercat să-l vrăjească şi să-i sucească minţile. Nu au reuşit datorită dragostei pe eroul nostru care o purta fetei. Drept răsplată pentru fidelitatea lui sânzienele i-au arătat calea către odioasa creatură şi i-au promis că-i vor fi alături.

Mi-a venit dorul de duca. L-am potolit cu marea?

Noul Ponton din Mamai salutat de-un curcubeu

Odată cu venirea verii, mi-a venit si DOR DE DUCĂ. Mereu sufăr de acest sindrom, însă acum îl simt din ce în ce mai puternic.

Am încercat să-l linistesc cu două săptămâni în urmă, iar vineri am pornit spre MAREA NEAGRĂ, cu destinaţia Mamaia, iar cele doua zile petrecute acolo au fost suficiente cât să-mi mai astâmpere FOAMEA de călătorie.

A fost un drum luung, dar frumos, asta dacă nu iau în considereare cele aproape două ore petrecute pe Centura Bucureşti. În acest loc, mereu am un sentiment ca ar trebui sa fac cale întoarsă spre casă. Dar am trecut cu multă răbdare şi de aceasta dată, făcându-mi loc uşurel pe Autostrada Soarelui. Cei doi băieţi ai mei şi ale lor glume au făcut ca distanţa să se risipească, iar timpul să treacă mai uşor. Oamenii haioşi întotdeauna ne fac viaţa mai frumoasă, motiv pentru care trebuie să-i preţuim neîncetat.

Rodul primăverii, o călătorie în lumea cuvintelor

Primăvara s-a sfârşit, însă cu siguranţă va rămâne una memorabilă, datorită experienţelor frumoase şi folositoare pe care le-am avut. Una şi-a lăsat amprentă asupra mea, într-o mai mare măsură, datorită faptului că eu am reuşit să mă provoc pe mine. Cum? M-am provocat pe mine însămi să fac o călătorie specială, căreia mie îmi place să-i spun INIŢIERE.Călătorie în lumea cuvintelor aînceput în luna martie, într-un mod cât se poate de neaşteptat, cu înscrierea blogului meu în competiţia SpringSuperblog 2016.

A fost călătorie unică, pentru mine fiind prima de acest gen, în care am REUŞIT, o spun cu mândrie, să ajung la destinaţie  FINALIST.  

A fost cea mai "numeroasă" călătorie pe care am făcut-o, deoarece am plecat la drum alături de alţi 165 de călători neobosiţi, plus o echipă profesionistă de gazde şi ghizi strânsă sub marca SuperBlog.

Cum mai pot descoperi minunatele comori ale României?

Sursa foto: Play România

Sunt un călător neobosit şi cred că atunci când sunt stresată ceea ce mă smulge din stresul cotidian este o călătorie, chiar dacă de cele mai multe ori este una virtuală.

Acest tip de deconectare am învătat-o de la o persoană foarte dragă mie, care, de fiecare dată când avea indicator crescut de călătorie, făcea un tur virtual rapid al unor locuri care hrănesc sufletul doar privindu-le. Poarta prin care ajungea la acestea minunăţii ale naturii era fie PC-ul, fie ecranul tabletei sau al telefonului.

O aventura începută acum şapte ani la ora şapte

În urmă cu şapte ani, la ora şapte a.m. porneam într-o aventură unică şi minunată: aceea de a fi mamă.

Nerăbdătoare peste măsura, încântată, dar şi speriată păşeam cu un curaj nebun pe o potecă îngustă, dar plină de farmec datorită a tot ceea ce ofereau împrejurimile.

Drumul era necunoscut, chiar dacă din loc în loc mai apărea câte un mic reper, un drum pe care cu cât înaintam mai mult devenea din ce în ce mai captivant, iar gândul care odată de mult mă speria a dispărut complet, lăsând loc unor momente incredibile, unice şi incomparabile care mă poartă mereu înainte.

De ce "Noaptea Albă a Muzeelor"?

Galeria de Artă Rudolf Schweitzer-Cumpăna din Piteşti

În fiecare an, se desfăşoară Noaptea Albă a Muzeelor. Data dedicată acestei manifestări, în 2016, a fost 21 mai. Instituţii culturale din întreaga ţară susţin acest eveniment, menit să aducă oamenii mai aproape de cultură.

Muzeul şi Galeria de Artă din Piteşti au aderat la acest program cultural internaţional, invitând pe toţi doritorii să calce pragul instituţiilor pentru a fi mai aproape de istoria locală, de artele frumoase din zonă şi nu numai, dar şi pentru a suţine actul cultural local.

Personal, nu am nevoie de evenimente speciale pentru a vizita Muzeul şi Galeria de Artă, deoarece o fac ori de câte ori simt nevoia de frumos, de a vedea ceva special şi de a mă simţi într-un anumit fel. Cu toate acestea susţin această „mişcare”.

O scurta calatorie prin Padurea Trivale, dupa Paste

Pastele mi-a adus o scurta perioada de relaxare si timp suplimentar pe care l-am petrecut alaturi de familia mea. Am avut parte de o vreme frumoasa care mi-a permis sa fac o scurta vizita parintilor mei la tara.

Am revazut locurile in care am crescut, m-am bucurat de explozia de culori datorata peisajului pitorescde care se bucura localitatea mea natala, iar spre seara am revenit in orasul Pitesti. De obicei este extrem de aglomerat si de galagios, insa ieri dupa-amiaza arata ca un oras pustiu, din care oamenii aproape au disparut, iar masinile s-au evaporat ca prin minune.

Arata destul de bine, iar aceasta liniste m-a facut sa ma gandesc ca un vizitator s-ar putea indragosti imediat de acest loc si ar dori sa se mute imediat aici.

Ziua urmatoare a fost o alta poveste. Am vrut sa profit cat am putut de ultima zi libera, dar si de timpul frumos de afara. Mi-am amintit ca au inflorit castanii, iar cel mai portivit loc din care ii pot admira este Padurea Trivale.

Fiecare Paşte ar trebui să ne aducă o călătorie către suflet

Fiecare Sfântă Sărbătoare de Paşte ar trebui să fie o călătorie către sufletul nostru, în care să ne regăsim esenţa şi să ne descoperim aşa cum suntem în realitate.

Aceste călătorii ar trebui să ne aducă noi şi noi obiective în care să ne propunem să devenim mai buni, să ne hrănim sufletul cu mai multă credinţă şi iubire.
Hristos a Înviat!

Primul gând al unei dimineţi de luni

E luni şi oricât de frumoasă s-ar arăta aceasta zi, tot foarte greu îmi este să mă dau jos din pat.
Nici măcar mirosul de cafea care în week-end îmi înmiresmează plăcut dimineţile nu mă ademeneşte către încă o zi de muncă istovitoare.
 

În gând îmi vine un răsărit de soare cu miros proaspăt de munte şi picuri de rouă pe iarba verde. E dimineaţa la munte.

În egala măsura un strigăt al unui pescaruş, mă aruncă rapid cu gândul către plaja plăcută şi însorită bătută de briza mării de dimineaţa.

Călătoria Clasei Pregătitoare C prin Şcoala Altfel, în Piteşti

Planetariu Piteşti (sursă foto www.muzeul-judetean-arges.ro)

De vre-o trei săptămâni, copilul meu, elev de clasa pregătitoare, mă întreabă aproape zilnic cât mai este până la Săptămâna Şcoala Altfel. Aşteaptă aceste zile cu mare nerăbdare, iar pentru pitici, aşteptarea poate fi uneori destul de grea, mai ales dacă au planificate activităţi mult mai interesante decât cele pe care le fac la şcoală în mod normal.

Întrucât aşteptarea este destul de dificilă, am încercat să găsesc un mod, prin care să-i păcălesc senzaţia de grea trecere a timpului, făcându-i un calendar din care să poată tăia zilnic câte o zi scursă. Asta l-a ajutat să perceapă şi mai bine trecerea timpului, dar şi să conştientizeze utilitatea planificării lucrurilor. A fost o activitate destul de interesantă, care a evoluat de la stadiu de întrebare ”cât mai este până la Şcoala Altfel?”, până la etapa de a întreprinde ceva util şi plăcut împreună, scopul fiind înţelegerea unor activităţi planificate în viitorul apropiat.

Calatoriilemariei.blogspot.ro, prima casă în care s-au reunit două mari pasiuni

O casuta de vis

Călătoriile şi scrisul sunt două dintre marile mele pasiuni. Pe amândouă le fac cu multă plăcere, deoarece ambele îmi oferă acea doză de relaxare, în care uit total de grijile cotidiene şi îmi permit o evadare într-o lume în care fac doar ce îmi doresc şi ceea ce este confortabil spiritual. 

Ele se aseamănă, iar eu încerc să le îmbin în cel mai frumos mod cu putinţă: trăind aventura călatoriilor, iar apoi scriind despre locurile văzute prin intermediul experientelor personale. Prima casă în care cele două hobby-uri ale mele s-au reunit a fost, în mediul on-line pe calatoriilemariei.blogspot.ro.

Pentru ca ambele pasiuni să trăiască frumos în căminul Mariei, am nevoie de un strop de inspiraţie, de ceva resurse, de planificare, dedicare, dar şi de multă perseverenţă, fiindcă aceste elemente le fac autentice şi memorabile.

Aventura Bârlogul şcolărelului, o reuşită

Proiectul Bârlogul şcolărelului

Băieţelul meu a crescut, iar, odată cu intrarea la şcoală, a apărut problema transformării camerei sale dintr-una de “bebeluş”, cum spune el, într-una de băiat mare, în care să se simtă bine şi să îşi poată primi colegii în vizite.
Pentru a-i creea cele mai bune condiţii de odihnă, joacă şi studiu, cei trei meşteri pricepuţi – şcolarelul, mama şi tata– au început operaţiunea Bârlogul şcolărelului. Deoarece aveam ceva experienţă, de la redecorarea anterioară a două dormitoare, ne-am hotărat să facem chiar noi singurei acest proiect.

Trei minute, suficiente pentru o zi perfectă la piscină

Una din piscinele de la Căciulata

Soţul meu este un om al vitezei şi al surprizelor. Reuşeste să mă uimească plăcut zilnic cu gesturi frumoase şi are grijă ca viaţa noastră să fie mereu o aventură. Asta presupune să fiu mereu pregătită pentru ceva inedit sau gata să pornesc într-o escapadă de neuitat.

La fel s-a întâmplat şi în urmă cu trei săptămâni. Era sâmbătă dimineaţa şi de abia ne trezisem. Soarele de primăvara mângâia plăcut geamul dormitorului, iar piticul nostru s-a trezit divulgând că tati are o surpiză.

O nunta de lut ca la marginea marii, un vis implinit

Calatoria pe care o incepi alaturi de sufletul tau pereche in aventura vietii tale ar trebui sa fie marcata pentru bun augur de un cadrul perfect.

Eu mi-am inchipuit mereu marea, plaja, nisipul fin si nesfarsitul albastru al cerului si al apei ca fiind martorii tacuti, dar graitori ai uniunii mele cu sufletul percehe.

Sufletul meu geaman l-am gasit. Inceputul calatoriei noastre a fost unul de vis, insa martorii nostri nu au fost nisipul, apa, cerul si briza placuta a marii asa cum ne-am dorit.

Laptop-ul, un prieten de incredere, chiar si in momente critice

Micul galbior

Partenerul meu de lucru este un frumos laptop galben. L-am primit, in urma cu 8 ani, de la seful meu, deoarece urma sa intru un concediu prenatal, pentru eventualitatea in care ma plictisesc prea mult in postura de viitoare mamica. A fost achizitionat de pe un Magazin online, iar eu am fost extrem de incantata la vremea respectiva.

Imi este un prieten de nadejde, deoarece, pe langa faptul ca este cochet, precum o doamna, imi pastreaza toate amintirile din 2008 si pana in prezent intacte, in forma pozelor de familie, de calatorii, de munca, o mare parte din viata mea fiind in mica lui memorie de 512 MB, sub diverse forme.

Ambientul plăcut şi util, asul meu din mânecă

În afară de conţinut de calitate, publicaţiile turistice trebuie să se remarce în domeniu prin atenţia pe care o acordă partenerilor, colaboratorilor, dar şi concurenţilor în domeniu.
Pentru aceaste motive anual, publicaţia pentru care lucrez organizează o întâlnire cu ai săi colaboratori. Am participat întotdeauna la aceste evenimente şi, deşi m-am simţit întotdeauna bine, uneori m-am gândit totuşi se simte lipsa a ceva.
Anul acesta, mi s-a oferit marea şansă chiar să particip la organizarea acestui eveniment, ocazie în care am avut şansa să-mi testez abilităţile de organizator şi să acopăr acel gol pe care l-am simţit la  unele reuniuni.
Primul pas a fost stabilirea temei. Am căzut de acord că „Destinaţiile cheie ale românilor din 2016” este cea mai potrivită.

Lalele, irişi şi o cerere în căsătorie, la munte

 Pentru cele mai multe dintre femei, cererea în căsătorie este unul din cele mai frumoase momente din viaţa, iar aceste clipe sunt însoţite de simboluri clare ale iubirii: inelul şi florile cadou.
Eu sunt una din aceste multe şi fericite femei.
Soţul meu nu este cel mai romantic om din lume, însa este cu siguranţă unul dintre cei mai spontani parteneri. Mi-a făcut propunerea să-i devin soţie în urmă cu nouă ani într-un mod cât se poate de inedit.
Am plecat la munte, într-un weekend, ca să profităm cât mai putem de zăpadă. Anul acela a fost o iarnă în care neaua nu prea şi-a aratăt frumuseţea mantiei.

Veneţia, locul verilor noastre speciale

Istorie, frumuseţe naturală, cultură, relaxare sunt cuvintele care definsec cel mai bine Italia. Oriunde ai merge în această ţară găseşti puţin din ele.

Sunt criteriile după care şi eu mă ghidez, când aleg locul în care să îmi petrec o vacanţă estivală de vis, elemente pe care le recomand tuturor celor care vor să aibă experienţa unui călător desăvârşit.

Prima călătorie la mare, cu maşina, în formaţie de trei

Călătoriile au facut parte întotdeauna din experientele mele, oferindu-mi clipe unice alături de cei dragi mie.
În timpul facultăţii nu ratam niciun week-end însorit şi fugeam fie la mare cu trenul, fie la munte cu ia-ma nene, fie la  ţară, la bunici cu autobuzul. Oricare ar fi fost destinaţia eram nerăbdători s-ajungem, pentru acolo ne aştepta distracţia, indiferent de care era aceasta şi de mijloacele de transport.

Am rămas la fel de călător şi după ce m-am căsătorit, şi după ce a venit pe lume băieţelul meu, chiar şi acum când este şcolar.

O casă mai călduroasă poate însemna mai multe excursii frumoase

Vestea că vom deveni părinţi ne-a determinat să ne gândim din ce în ce mai serios la reabilitarea termică a casei noastre, pentru a-i asigura un cămin cât mai confortabil în noului venit în familie. 

Locuim într-un apartament dintr-o bloc care are peste 80 de ani, iar hotărârea de a scoate ce avem mai bun din el a fost o adevărată provocare.

Am ales să procedăm ca la carte. Sfătuitorul nostru de încredere a fost tatăl meu care este specialist pe probleme de construcţii.

Desenele animate, călătorie în afara stresului cotidian

Animaţia SURF'S UP

Am început să vizionez desene animate prin 1989, pe la 5 ani. Tatăl meu era operator de film pasionat, la acea vreme şi îmi aranja un loc destul de confortabil în sala de cinema.  

Deoarece era mai mereu extrem de ocupat, acele momente era unul din puţinele pe care le petreceam împreună. Cred că acesta a fost şi motivul pentru care aşteptam cu multă nerăbdare duminicile.

Primul desen animat din copilărie a fost „Cartea Junglei”. A fost o lume fascinantă, plină de culoare. Încă am în faţa ochilor, verdele extrem de viu în care era colorată jungla. La fel de vii mi-au rămas în memorie petele de pe peliculă care se proiectau pe ecranul uriaş. Era începutul unei călătorii pline de aventuri, din care am învăţat că există o lume mare, cu locuri extrem de diferite faţă de cea în care trăiam cu oameni care arată diferit şi se comportă diferit.

Cenuşăreasa şi Pantofolo, în călătoria vieţii lor

 Pantofi colecţia Red Queen

Undeva, în Regatul Pattini, trăia prinţul Pantofolo. Îi venise de ceva vreme timpul să se însoare şi să ia frâiele regatului, dar îi intrase în cap că înainte trebuie să îşi găsească marea dragoste. Degeaba încerca regele să-şi convingă feciorul că treburile regatului sunt mai importante, fiindcă inima tânărului nobil era neastâmpărată şi tânjea după marea dragoste pe care n-o găsea niciunde.

La insistenţele părintelui său, Pantofolo a făgăduit că îşi va alege o soţie demnă să devină regina Regatului Pattini cât mai repede. Promisiunea era promisiune, dar şi speranţa că işi va găsi marea dragoste n-o abandonase.

Româncele sunt frumoase şi când călătoresc

Geanta de umăr, pe care o folosesc în călătorii

Aproape întotdeauna când călătoresc în străinătate, cu avionul mă însoţeşte doar un mic bagaj de mână. Nu o fac din raţiuni financiare, ci mai degrabă din motivaţii practice.

Deseori am văzut acele mici cărucioare care transportă bagajele pierzând câte o valiză, câte un angajat aruncând genţile unele peste altele nepăsându-i dacă acestea conţin obiecte care s-ar putea sparge sau călători aşteptând disperaţi la banda de bagaje geamantanele care nu mai apar. Într-un an am călătorit în timpul unor furtuni şi îmi aduc aminte cum căruciorul cu bagaje stătea neputincios în şiroaiele de apă care cădeau peste ele. Nu vreau să-mi imaginez în ce stare şi-au găsit călătorii hainele din bagaje.

Căsuţa de vacanţă de la mare, căminul visurilor mele

Sursă foto: http://super-blog.eu

Călătorului îi sta bine pe drumuri. De aceea, pentru el, casa trebuie sa fie un loc cu totul special pentru a-l face să se reîntoarcă de fiecare dată cu drag.

Un călător merge în cele mai îndepărtate locuri, pentru a putea reveni de fiecare dată acasă, fiindcă acolo se află toată aventura vieţii lui compusă din mici călătorii strânse în colţuri care, reunite, ar compune marea călătorie a vieţii sale.

Astfel de colţuri am strâns şi eu în plimbările mele şi le-am adus acasă în speranţa ca într-o zi îmi voi face o casă de vis, o casa în care să mă simt permanent ca într-o vacanţă de neuitat la mare.

Semnul de carte, suvenirul perfect despre o poveste cu suflet

Semn de carte tradiţional

Înainte de călătorii a fost cartea. Aceasta a fost pasiunea copilăriei mele. Prin intermediul cărţilor am început să călătoresc prin ţinuturi unice, speciale, pline de fantezie. La fiecare carte citită, am făcut câte o promisiune: „voi ajunge aici, odată”.  De la această făgăduinţă, m-am îndreptat uşor către o altă pasiune: călătoriile.

Coincidenţă sau nu, prima mea călătorie a fost, în clasa I, la Muzeul Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti Româneşti, din Târgovişte. De acolo, mi-am cumpărat primele suveniruri. Printre ele se număra şi o cărticică. Era o micuţă carte de rugăciuni, de 100 de pagini, de tipul celor de buzunar, extrem de frumos desenată. Acea slovă mi-a rămas adânc prinsă în subconştient, îndreptându-mă către o carieră în care rolul central îl au cărţile. Toată viaţa mea profesională s-a învârtit în jurul cărţilor: le-am cules textele; le-am citit, le-am tehnoredactat, le-am desenat paginile şi chiar le-am corectat pe unele. Din acest motiv, în orice colţ al lumii am mers şi voi merge, m-am oprit şi voi poposi în locuri în care sunt cărţi.

O primăvară cu peripeţii de mucegai, la Marea Neagră

Plaja Mamaia - mai 2007

Vremea frumoasă mă face să-mi amintesc de perioada facultăţii când nebuniile se ţineu lanţ şi nu îmi trebuia prea multe resurse ca să mă distrez frumos şi memorabil.

Pentru studenţi, 1 Mai este încă un prilej de a pune în tolba experienţei amintiri frumoase, haioase sau pline de învăţăminte. Cam aşa a fost şi 1 Mai din 2007. În acea primăvară, fără nicio planificare amănunţită, am pronit spre Marea Negră, împreună cu prietenul meu de atunci - actualul soţ - să ne bucurăm de căldură chiar la malul mării, în Mamaia. Doar că în acel an, de 1 Mai vremea nu a fost aşa prietenoasă, iar în loc de zile însorite petrecute am avut parte de multă ploaie şi vânt. Atunci, nu eram extrem de pretenţioşi aşa că ne-am cazat la un hotel modest din centrul staţiunii Mamaia, apropierea de mare fiind criteriul principal, confortul căzând pe locul secundar.

A venit primavara, anotimpul călătoriilor

A venit 1 Martie, a sosit şi primavara! Parcă este altceva când te trezeşti dimineaţa şi soarele străluceşte pe cer, iar păsărelele cântă. La mine sigur este altceva, pentru că se lasă la vedere o stare de bine, o mai mare stare de bine decât în mod obişnuit.

De cum ies din casă şi aud înaripatele cerului ciripind, parcă îmi vine un dor de călătorie. Acum, parcă îl înţeleg mult mai bine pe soţul meu care vrea mereu soare, căldură şi vreme frumoasă.

Primavara este cel mai ideal anotimp pentru călătorie. Desigur, asta ştiţi şi voi cei care sunteţi călători pasionaţi. Nu este nici prea frig, întrucât Zâna Iarnă şi-a pierdut puterile aproape în totalitate, dar nici prea cald, iar noi suntem astfel feriţi de insolaţie- în special eu.

Calatoriile Mariei participă la Spring SuperBlog 2016

Încep această primăvară într-o notă cât mai pozitivă şi antrenantă, motiv pentru care m-am hotărât să fac o călătorie.

Nu va fi o călătorie peste mări şi oceane, nu va fi o călătorie în mari metropole sau în oraşe istorice şi nici o drumeţie pe munţi ori prin păduri. Cu toate acestea sunt sigură că va fi o călătorie specială, pe care o numesc o călătorie în lumea cuvintelor.

Aceast voiaj de primăvară în lumea cuvintelor vreau să-l fac participând la competiţia Spring SuperBlog 2016

O să fie excursie plină de provocări şi de experienţe noi în lumea scrisului pe care o să o fac cu plăcere şi din care sper să învăţ multe.

Sper să fie cu noroc!

O calatorie in interes de serviciu, în L'Horme, Franţa

Am visat de copil la Franţa, însa niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge în Hexagon în interes de serviciu, dar iată ca s-a intamplat totusi in septembrie 2015, chiar de ziua mea.

De trei ani vin în Franta, în aceleasi locuri, iar uneori ma întristez, fiindcă nu pot calatorii ca turist, dar nu nu ma descurajez şi sper că într-o zi voi fi si turist. 

Cu toate aceste tristeţi, în aşa-zisele voyages de travail reuseşti să cunoşti oamenii aşa cum sunt ei, să faci cunoştinţă cu adevaratele mâncăruri, cu obiceiurile şi cu glumele lor. Cel mai neplăcut este că trebuie sa fiu departe de familia mea, de sotul meu care imi este permanent partener de calatorii, dar si de baietelul meu. Partea negativa la calatoriile in interes de serviciu este ca nu ai libertate de mişcare - eu nu am avut pana acum - fiind condiţionata de programul impus de serviciu. In Franta, cel putin in oraselele de provincie, aproape totul adoarme dupa ora 18:00.