Mi-a venit dorul de duca. L-am potolit cu marea?

Noul Ponton din Mamai salutat de-un curcubeu

Odată cu venirea verii, mi-a venit si DOR DE DUCĂ. Mereu sufăr de acest sindrom, însă acum îl simt din ce în ce mai puternic.

Am încercat să-l linistesc cu două săptămâni în urmă, iar vineri am pornit spre MAREA NEAGRĂ, cu destinaţia Mamaia, iar cele doua zile petrecute acolo au fost suficiente cât să-mi mai astâmpere FOAMEA de călătorie.

A fost un drum luung, dar frumos, asta dacă nu iau în considereare cele aproape două ore petrecute pe Centura Bucureşti. În acest loc, mereu am un sentiment ca ar trebui sa fac cale întoarsă spre casă. Dar am trecut cu multă răbdare şi de aceasta dată, făcându-mi loc uşurel pe Autostrada Soarelui. Cei doi băieţi ai mei şi ale lor glume au făcut ca distanţa să se risipească, iar timpul să treacă mai uşor. Oamenii haioşi întotdeauna ne fac viaţa mai frumoasă, motiv pentru care trebuie să-i preţuim neîncetat.

Am călătorit şi "alături" de motociclişti, din Argeş până la mare. Mi s-au părut destul de disciplinaţi în trafic. Mergeau la Festivalul anual al motocicliştilor – Seawolves Bike Fest, eveniment care a avut loc în Mamaia Nord. În cadrul manifestării din 10-12 iunie, motocicliştii pasionaţi au defilat într-o paradă zgomotoasă între Mamaia şi Constanţa.

Călătoria spre mare alături de aceştia a fost distractivă, în special pentru băieţelul meu care vede în fiecare motociclist un Edgar - vulpe bătrână! Iubitorii desenelor clasice ştiu despre ce vorbesc.

În formaţie de trei, am ajuns în Mamaia, în jurul orei 21:00. Am activat Google Maps ca să găsim hotelul la care trebuia să ne cazăm şi am deschis ochii mari, deoarece deja se întunecase. La cinci minute după ce am păşit în staţiune, eram deja în parcarea hotelului care, spre surprinderea noastră, încă mai dispunea de locuri şi era gratuită. Aşa ceva nu găseşti cu siguranţă în luna august, unul din motivele pentru care eu evit sa merg în acesata staţiune în luna lui Gustar.  

 Ce primeşti la un hotel de două stele?

Casa noastră a devenit pentru două zile hotelul Apollo din Mamaia, o unitate de cazare de două stele, recent renovată. 

Este amplasată în nordul staţiunii, foarte aproape de plajă, ceea ce reprezintă un plus pentru noi. Este departe de Cazino - inima staţiunii, însă mie îmi place mai mult, deoarece este mai puţină aglomeraţie şi implicit este mai linişte. 

Când mergi în week-end în Mamaia trebuie să ai nervii tari noaptea, deoarece "şansele" ca să nimereşti într-un sau lângă un hotel care găzduieşte evenimente zgomotoase sunt destul de mari. Noi am avut noroc de această dată, deoarece am avut două nopţi liniştite. 

Camera dublă twin în care am stat era parţial renovată. Mobilierul erau nou, însă televizorul şi păturile de pe pat se apropiau cu siguranţă de vârsta majoratului sau chiar o depăşise. Obiectele sanitare erau uzate, dar erau curăţate. Camera avea nevoie foarte mare să fie aerisită, deoarece mirosul era destul de greu. Aerul condiţionat din încăpere nu l-am folosit, deoarece accentua atmosfera greu respirabilă.  A fost bine-găsit aici, mini-frigiderul în care am mai putut păstra câte ceva.

Personalul hotelului pe care l-am întâlnit a fost amabil şi binevoitor, lucru pozitiv pe care ţin să-l precizez, deoarece în România, pe Litoral, la acestă categorie de hoteluri nu prea ai parte de aşa ceva. Afirm acest lucru din cauza experienţelor trecute, în alte unităţi de cazare din Mamaia.

Una peste alta, având în vedere cei 200 de lei pe care i-am cheltuit pentru cele două nopţi, hotelul a fost destul de OK. Datele problemei se schimbau puţin dacă veneam week-end-ul trecut, al Rusaliilor, deoarece tariful a crescut ca făt-frumos la 450 de lei pentru două nopţi de cazare, într-o cameră dublă - twin, fără mic dejun.

Mamaia, staţiunea contrastelor

Staţiunea Mamaia nu am găsit-o foarte schimbată, în comparaţi cu anul trecut. La capitolul modificări aş îndrăzni să spun că lucrul la reabilitarea plajei din partea de sud se încheiase. În septembrie - anul trecut, în acea zonă era un adevărat şantier.

Multe dintr-e clădirile în construcţie care existau în iunie 2015 s-au transformat în unităţi de cazare de lux. Cu toate acestea, acum staţiunea nu funcţionează la capacitatea maximă, deoarce încă se văd terase şi spaţii care par abandonate.

La această din urmă categorie se încadrează multe din construcţiile vechi. Acestea contrastau puternic cu terasele de pretenţii existente. Se pare că nu degeaba România şi-a căpătat renumele de ţară a contrastelor, fiindcă acestea sunt la tot pasul, chiar şi în celebra noastră staţiune de fiţe: MAMAIA.
Hotelul Rex, cel mai vechi din această staţiune este cea mai elocventă dovadă de "abandon" al construcţiilor cu istorie. Cu luminile interioase care se aprind noaptea şi lasă să se vadă dezastrul din interior, mie îmi lasă impresia unui hotel bântuit. Lângă el au răsărit complexuri rezidenţiale de vacanţă cu nume cât mai sofisticate care adâncesc şi mai mult această senzaţie.

Fosta Vila Regala pare parasita

Abandonată părea şi fosta Vila Regală în care acum ar trebui să funcţioneze un club de fiţe. Situaţia acesteia mai are speranţă, deoarece cred totuşi că aici în luna august s-ar putea să-si schimbe faţa şi să se transforme într-un loc populat şi zgomotos. Păcat, că până atunci lasă o imagine de deşertăciune.

Hotel Mamaia pare a fi într-o situaţie similară cu Rex. De câţiva ani este în reconstrucţie, iar prestigiul de odinioară mai este amintit de prelatele exterioare pe care sunt desenate faţadele viitoare care amintesc de ceea ce a fost odată acest hotel.

Vechiul dig care pornea de la Casino Mamaia şi se termina direct în mare l-am găsit mult mai deteriorat şi aproape pustiu, în timp ce noul ponton construit la câteva sute de metrii distanţă înlesnea plimbarea oamenilor pe deasupra valurilor.

 Plaja cu plusuri şi minusuri

Pe plaja sunt aproape doar sezlonguri si umbrele

Plaja, deşi s-a mărit foarte mult, în urma lucrărilor de reabilitare din ultimii mari, lasă tot mai puţin loc celor care vor să simtă nisipul cu adevărat. Sezlongurile şi ubrelele sufocă plaja extrem. Am câştigat pe o parte plajă, dar l-am pierdut pe de altă parte. Cu toate acestea este bine, deoarce s-au delimitat clar zonele concesionate de cele publice. Acest lucru parcă spune ţipând: Dacă vrei să stai pe prosop, du-te la Gura Portiţei!

Din loc în loc vezi câteva spaţii rezervate prosoapelor şi cearşafurilor, chiar dacă din punctul meu de vedere sunt prea puţine. Aşa se ştie clar unde poţi să te aşezi la plajă fără a închiria un sezlong.

Scoicile, amintirile copilariei

Un plus pe care l-am constatat cu plăcere a fost curăţenia plajelor. Algele nu se mai strang în colonii pe plajă ca sa-i dea un aspect de groapa de gunoi, cum era odinioară. Deşi oamenii sunt în continuare necivilizaţi şi murdăresc, pe suprafeţele concesionate se face curăţenie, fapt pe care doresc să-l notez cu plus.

Doar un Castel de nisip

Unele porţiuni de plaje sunt încadrate la Blue Flag, nota maximă care se poate oferi. Salvamarii sunt la datorie şi mi s-au părut destul de dedicaţi, gata să intervină atunci când turiştii au nevoie sau dacă sunt prea impudenţi şi trec de geamandură.

Scoicile sunt la fel de frumoase şi aşteaptă să fie adunate de nostalgici, în timp ce nisipul se lasă adunat în forme minunate de castele, forturi care dispar într-o clipită înghiţie de marea albastră a cărei apă a fost puţin cam rece pentru baie, dar totuşi perfectă pentru contemplata şi medita.

Aceste mici detalii care definesc marea în fapt mi-au astâmpărat DORUL DE DUCĂ, însă nu l-au redus la tăcere.

Ne-am luat rămas-bun duminică, la prânz, de la Marea Neagră, promiţându-i că vom reveni curând.