Calatoriile Mariei: O calatorie in interes de serviciu, în L'Horme, Franţa

Am visat de copil la Franţa, însa niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge în Hexagon în interes de serviciu, dar iată ca s-a intamplat totusi in septembrie 2015, chiar de ziua mea.

De trei ani vin în Franta, în aceleasi locuri, iar uneori ma întristez, fiindcă nu pot calatorii ca turist, dar nu nu ma descurajez şi sper că într-o zi voi fi si turist.

Cu toate aceste tristeţi, în aşa-zisele voyages de travail reuseşti să cunoşti oamenii aşa cum sunt ei, să faci cunoştinţă cu adevaratele mâncăruri, cu obiceiurile şi cu glumele lor. Cel mai neplăcut este că trebuie sa fiu departe de familia mea, de sotul meu care imi este permanent partener de calatorii, dar si de baietelul meu. Partea negativa la calatoriile in interes de serviciu este ca nu ai libertate de mişcare - eu nu am avut pana acum - fiind condiţionata de programul impus de serviciu. In Franta, cel putin in oraselele de provincie, aproape totul adoarme dupa ora 18:00.

Există şi avantaje: nu există stresul că trebuie să găseşti cel mai potrivit loc să manânci, exersezi obiceiurile culinarea ale altora afland legendele fiecarui fel de mancarea. De asemenea, reusesti sa faci cunostinta cu tot felul de expresii frantuzesti pe care nu ai cum sa iei contact la lectiile de limba franceza de la scoala / cursuri.

Cumparaturi, doar pana la 19:00

În zonele provinciale din Franţa, dacă nu ţi-ai făcut cumpărăturile până la ora 19:00, şansele să mai reuşeşti achizitionezi ceva se apropie considerabil de zero. Cu toate acestea, hypermarketurile iti mai acorda o sansa pana la or a 20:00, insa dezavantajul este ca nu le poti gasi la tot pasul.

L'Horme, oraselul in care am fost in septembrie, se afla la poalele muntilor Alpi, intr-o zona care pana nu demult a fost miniera. Acest lucru este ascuns destul de bine de decorul frumos care te inconjoara. Este mult verde de jur imprejur, copaci, flori care formeaza tablouri multicolore. Doar inspectarea atenta a fatadelor unor cladiri mai vechi lasa ceva urme ale trecutului minier din zona. In orice directie ti-ai indrepta privirile, poti zari maestuosii munti Alpi.

Saint-Etienne, oras pentru un popas de-o zi

In apropiere, la doar 10 km, se afla orasul Saint-Etienne. La elaborata retea de drumuri a Frantei, daca ai la dispozitie o masina, poti ajunge numaidecat. Orasul este cunoscut in istorie, pe langa activitata sa miniera trecuta, pentru puternica industrie de armament si productia de biciclete. In prezent este un important centru universitar datorita Université Jean Monnet Saint-Étienne.

Anii trecuti l-am vizitat si l-am gasit destul de dragut. Centrul are cladiri istorice cu o arhitectura deosebita. Impunatoarea Cathédrale Saint-Charles-Borromée de Saint-Étienne, construita in stil neo-gotic domina punctul zero al urbei frantuzesti. Cei care ajung aici nu trebuie sa o rateze. Puncte de atractie mai pot fi Planétarium de Saint-Etienne, Monasterie Sainte-Croix-en-Jarez, Stadionul Geoffroy-Guichard si/sau Muzeul Metropolitan de Arta Moderna si Contemporana.

Cei de aici recomanda strainilor sa nu iasa pe strada dupa ora 18:00. Nici stéphanois (localnicii) nu prea o fac. Sfatul este valabil si pentru centrul orasului. In anii trecuti, cand am stat in Saint Etienne, am cam ignorat recomandarea si m-am plimbat putin prin centrul orasului. Imediat am inteteles de ce am primit acest sfat. Am observat multe persoane dubioase, oameni ai strazii, scandalagii etc.

Mancare deosebita, pentru gusturi alese

Mancarea din aceasta zona este pentru toate gusturile. Micul dejun cu croissantele frantuzesti cu unt alaturi de cafea poate fi o reala desfatare, asta doar daca ceri espresso. Cafeaua cu lapte pe care o servesc de obicei nu e prea buna. Cei care nu beau cafea, o pot inlocui cu ceai. Este destul de bunicel asemanandu-se mult cu ceaiul englezesc.

Dejunul poate fi destul de copios. Francezii mananca destul de multicel si mesele lor sunt destul de diversificte. Nu lipsese branza frantuzeasca care se savureaza alaturi de nuci sau fructe. Ce nu va recomand sa mancati aici este pizza. Papilele mele gustative nu s-au inteles deloc cu ceea ce considera francezii a fi pizza. Vina mi-o asum, caci nu trebuia sa mananc pizza in Franta. In schimb, mi-au placut foarte mult salatele, iar preferata mea a devenit salata cu rata si foie a gras. De asemena, interesanta este si salata de linte cu maioneza si usturoi, o combinatie care pana atunci nu m-as fi gandit ca poate fi facuta. Puiul est la putere si in Franta. Am savurat un fel de KFC, dar gatit dupa o reteta frantuzeasca. L-am gasit interesant si gustos, total diferit datorita condimentelor de Provence in care era imbaiat. Nu mai tin minte exact cum se numea felul acesta. Fripturile sunt prepondrent in sange, fapt care nu m-a incant, insa pentru adevaratii gurmanzi pot constitui o incantare.

In concluzie, Franta poate fi o incantare chiar si cand calatoresti in interes de serviciu.

Bone voyage et bone travaill!