Oaspeți neașteptați, în miez de noapte

Sursa: Pixabay

E fantastic să ai tehnologia la tine acasă, în special în zilele mohorâte de toamnă, când afară plouă, sau iarna când este ger de crapă pietrele și nu poți călători decât virtual. Din acest motiv mi-am instalat în sufrageria căminului meu propriul meu colț de gaming, chiar lângă una din ferestrele care are vedere spre parc, de unde se văd pomii luminați de felinare.
Aici, mă retrag serile în anotimpul rece și mă destind lângă o cană călduță de ceai îndulcit cu miere, cufundându-mă confortabil într-un fotoliu care poartă eticheta de Scaune gaming. De cele mai multe ori, uneori, în aceste seri, joc câte un joc video pe consolă sau pe calcuratorul portabil pentru care am vizitat de multe ori secțiunile de tipul de accesorii laptop ale magazinelor on-line, cu scopul de a-l dota și a-l face să fie potrivit atât pentru jocuri.

Sursă foto: Shutterstock

The Longest Journey întreruptă de un avertisment

Unul din jocurile mele preferate este The Longest Journey. Îmi place să intru în pielea lui April Ryan, o fată care călătorește în lumi paralele rezolvând diverse puzzle-uri. Ea cunoaște noi oameni, se luptă cu monștrii, învață și crește trăindu-și aventura vieții. Pe lângă complexitatea jocului care îmi pune mintea la lucru, îmi place fiindcă mă ajută să-mi eliberez mintea după o zi mai grea la serviciu.
În una din seri, acest joc m-a absorbit atât de mult, încât nu am mai realizat cât de înaintată este ora. Încercam să găsesc dezlegarea unui puzzle care era cheia spre o incantație magică ce mă ducea spre urmatoarea misiune în universul Stark.
La un moment dat, am auzit trei bubuituri în ușă care m-au scos din joc și m-au readus din nou în sufragerie. Zgomotul venea de la ușa de la intrare. Cu părul vâlvoi, ochelarii pe nas și îmbrăcată în pijamalele mele cu ursuleți roz, mi-am luat inima în dinți și am hotărât să văd care era sursa bubuiturilor și am străbătut holul. Pe drum, ca să mă apăr de potențialii răufăctori, dar și de gresia rece a antreului, m-am înarmat cu doi căței Saint-Bernard, deghizat într-o pereche de papuci de casă din pluș.
De cealată parte a ușii erau doi agenți de la Poliția Locală, pe a cărui față nu se citea decât surprinderea față de răufăcătorul pe care îl aveau în față.

Sursa foto: Spacer.ro

Misterul bubuiturilor s-a rezolvat destul de repede. Vecinul de la etajul superior, reclamagiul blocului și stricătorul de distracție în orice situație, s-a plâns de zgomotul asurzitor pe care îl făcea coloana sonoră pe care se desfășura The Longest Journey. Absorbită de joc nu am mai realizat că volumul setat la boxe era prea ridicat pentru ora destul de târzie. Era o oră peste miezul-nopții.
Agenții de la Poliția Locală au fost destul de înțelegători. Nu s-au lăsat păcăliți de aspectul meu înfiorător și de periculoșii mei papuci. Au plecat după ce m-au cadorisit cu un avertisment și cu recomandarea ca cel puțin noaptea să renunț la tehnologie și să mă las pradă somnului. Am încuviințat din cap, deși telepatic i-am răspuns : Niciodată ! Mai trebuie să așez două piese pentru a dezlega descântecul.
Am răsuflat ușurată, iar după acest incident am adăugat o pereche de căști roșii pe lista mea de accesorii PC, care îmi vor îmbogății colțul meu de gaming din living.
Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2019.