Noi doi, cu rucsacul prin Europa

Primul zbor rămâne memorabil pentru price persoană. La fel a fost și pentru mine prima călătorie cu avionul. Echipată doar cu un rucsac mic dar încăpător am pornit spre Roma, unul dintre cele mai frumoase și bogate orașe din lume.

Această mică aventură a început cu rezervarea unui zbor low-cost și achitarea unui bilet de avion pentru mine și soțul meu la compania aeriană low-cost Wizz Air.
A urmat documentarea despre lucrurile atât de necunoscute pentru mine în acea perioadă care acum mi se par atât de banale. Istoricul browserului de navigare era plin de sintagme precum: ce trebuie să știi despre Roma, obiective turistice din Roma, vremea în Roma, obiecte permise în bagajul de cabină, ce trebuie să știi când călătorești cu avionul sau bagaje de mână Wizz Air. Mi se părea că oricât citim despre aceste lucruri tot mai este ceva care ne-ar putea scăpa și ne-ar putea lua neplăcut prin surprindere.

Apoi, într-o zi frumoasă de toamnă, am plecat cu nerăbdare, dar și emoționați, dis-de-dimineață spre aeroport cu doi rucsaci în spate de dimensiunile 55x40x20 pentru a încăpea fără probleme în spațiul destinat bagajelor din cabină, atent echipați cu cele necesare călătoriei spre aeroportul Băneasa, de unde aveam să zburăm pentru prima dată spre capitala Italiei.
A fost o experiență unică de când am intrat pe ușile aeroportului și până am aterizat la întoarcere, deoarece totul era nou pentru mine și încercam să absorb cu mintea cât se putea de mult pentru a le păstra în memorie ani la rândul.

Din fericire totul a decurs bine pentru noi și nu am avut surprize neplăcute. Emoțiile că rucsacii noștri ar putea să nu încape în suportul destinat bagajelor de mână nu s-au justificat nici la acea vreme nici mai târziu când dimensiunile la bagaje de mână Wizz Air s-au micșorat la 55x40x20.

Încă îmi sunt vii în minte amintirile despre un cuplu care la poarta de îmbarcare și-au luat vreo trei rânduri de haine pe ei pentru că bagajele lor erau supradimensionate și despre oamenii care îi priveau amuzați că mai încearcă să alunge frigul din privirile ofițerilor de îmbarcare ce explicau foarte calmi că trebuie să plătească o taxă suplimentară pentru depășirea dimensiunilor.

În acea zi, la Roma, nu se anunțaseră decât veo 28 de grade Celsius.
Zborul a fost lin fără turbulențe. Peisajul aerian rupt parcă din Tara Vată de Zahăr mi-a creeat imagini memorabile.

De atunci, în fiecare an, călătorim tot alături de rucsacii noștri credincioși. Ne-au însoțit în vreo șapte țari și cam 20 de orașe. De cele mai multe ori nu își găsesc loc în spațiul superior destinat bagajelor de mână în care stau înghesuite trolere supradimensionate. Cu toate acestea se odihnesc liniștite la picioarele noastre, unde își încarcă bateriile pentru a face față cu brio zecilor de kilometrii pe parcursul cărora ne cară bunurile.
Experiențele noastre cu ei sunt de neuitat de fiecare dată.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019.