Am visat de copil la Franţa, însa niciodată nu mi-am imaginat că voi ajunge în Hexagon în interes de serviciu, dar iată ca s-a intamplat totusi in septembrie 2015, chiar de ziua mea.
De trei ani vin în Franta, în aceleasi locuri, iar uneori ma întristez, fiindcă nu pot calatorii ca turist, dar nu nu ma descurajez şi sper că într-o zi voi fi si turist.
Cu toate aceste tristeţi, în aşa-zisele voyages de travail reuseşti să cunoşti oamenii aşa cum sunt ei, să faci cunoştinţă cu adevaratele mâncăruri, cu obiceiurile şi cu glumele lor. Cel mai neplăcut este că trebuie sa fiu departe de familia mea, de sotul meu care imi este permanent partener de calatorii, dar si de baietelul meu. Partea negativa la calatoriile in interes de serviciu este ca nu ai libertate de mişcare - eu nu am avut pana acum - fiind condiţionata de programul impus de serviciu. In Franta, cel putin in oraselele de provincie, aproape totul adoarme dupa ora 18:00.
