Un prieten de încredere pentru călătoriile reale și imaginare

 

Cei mai buni tovarăși de călătorie al fiului meu sunt cărțile. Îi țin companie, îl ajută să treacă mai ușor peste timpul petrecut pe drum și îi alină dorul de casă atunci când este în tabăra departe de noi, motiv pentru care atunci când facem bagajele pentru excursie sau cantonament facem loc și unei cărți de suflet. 

Denis este un pe un puști de 11 ani care iubește marea, jocurile video, baschetul și poveștile. Adoră toate cărțile pentru copii frumos colorate, unde personajele simpatice îl poartă în aventuri minunate, Deși întotdeauna i-au plăcut istorisirile, în special cele pe care i le citeam seara înainte de culcare, nu mereu a fost prieten cu postura de cititor.

Începutul călătoriei în lumea cuvintelor nu a fost tocmai lin, chiar dacă destinația Țara Poveștilor era minunată și fascinantă.

În clasa 1 tot mai des am început să-l aud: Cititul e inutil! Nu-mi place să citesc! Nu vreau să citesc! Cu toate acestea, în fiecare seară continua să caute o cale de a ajunge în lumea poveștilor fantastice, unde el devenea unul cu eroii fantastici, iar Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi nu trebuia să fie ratate sub nicio formă. Profitând de dragostea mea față de citit, o vreme am fost vehiculul care îl purta spre această destinație.

Cu toate că adoram aceste momente de povești și lectură înainte de culcare, am înțeles că trebuie să descopăr o modalitate prin care să se apropie și de citit nu doar de povești.

Schimb de rol

Nu a părut prea receptiv, atunci când i-am propus pentru prima oară să facem un mic schimb de rol, în care eu deveneam ascultătorul, iar el cititorul. M-au ajutat foarte mult să-l conving să se joace acest joc câteva cărți personalizate, ușor de citit, cu o grafică foarte prietenoasă copiilor care sunt novici în tainele cititului. Puțin câte puțin s-a obișnuit cu lectura, iar în câteva luni a ajuns să citească chiar câteva capitole și pe seară. 

Prima carte pe care a citit-o fără că eu să-l ajut a fost Jurassie, de Pavel Brycz, tipărită de editura Elefantul Meu într-o vreme în care una din pasiunile lui erau enigmaticii dinozauri. O carte personalizată în care el era eroul povestii. De atunci a prins multă încredere în sine și nu s-a lăsat descurajat de cărțile mai lungi.

În ultima vreme a început să dezvolte o pasiune pentru romanele destinate adolescenților. 

De la povești la romane

Săptămâna trecută, pe drumul de întoarcere acasă dintr-o călătorie de weekend la mare, a dat gata pe drum un roman destul de mărișor, în care un băiat de clasa a V-a își povestea primul an la gimnaziu - Cartea lui Julian, după ce în urmă cu o săptămână terminase Minunea.

Chiar dacă nu îi place să recunoască, printre pasiunile lui se numără cărțile și cititul.

Nu demult, scria în încheiera unei compuneri pe care a făcut-o pentru școală: "Cărțile sunt fluturi cu o mie de aripi și fiecare copil ar trebui să învețe să zboare cu ele în Universul Cuvintelor, căci ele ne învață ce am fost, ce suntem și ce puteam deveni".

Copiii călătoresc mult când citesc și le place la nebunie, însă trebuie învățați să citească așa cum trebuie învățați să călătorească. Drumurile scurte și pline de aventuri, îi pregătesc pentru excursiile lungi de neuitat, așa cum cărțile pentru copii adaptate vârstei lor, îi antrenează pentru romanele tot mai complexe care pot forma caracterele oamenilor de ispravă.

Acest articol a fost scris pentru Proba 10. Elefantul Meu deschide drumul spre imaginație - a competiției SuperBlog.