O aventura începută acum şapte ani la ora şapte

În urmă cu şapte ani, la ora şapte a.m. porneam într-o aventură unică şi minunată: aceea de a fi mamă.

Nerăbdătoare peste măsura, încântată, dar şi speriată păşeam cu un curaj nebun pe o potecă îngustă, dar plină de farmec datorită a tot ceea ce ofereau împrejurimile.

Drumul era necunoscut, chiar dacă din loc în loc mai apărea câte un mic reper, un drum pe care cu cât înaintam mai mult devenea din ce în ce mai captivant, iar gândul care odată de mult mă speria a dispărut complet, lăsând loc unor momente incredibile, unice şi incomparabile care mă poartă mereu înainte.

În timpul popasurilor mici, popasuri menite să mă înveţe esenţa umană şi să conştientizez importanţa realizării Marii Călătorii, mă uit înapoi, analizez, iau din rele elementele bune, încerc să-mi stabilesc un plan care să nu mă îndepărteze de poteca ce mă va duce sigur la poieniţa spre care mi se îndreaptă paşii.

Este un luminiş plin cu flori multicolore, în care păsărelele cântă, fluturaşii se bucură de scurta lor existenţă prin zbor, iar furnicile păşesc în şiruri cu un rol bine stabilit, în propria lor Călătorie.

La mulţi ani pitic!